Nana707:)
Sweet admin
 Din: Osaka
Inregistrat: acum 13 ani
|
|
Suflet stins
Se stie, dar de simtit e mai greu. Tanarul universal, dar paralel cu inima humanoizilor, aflat "numai" acolo, relativ blocat in spatele unei ferestre de sticla, dar in acelasi timp, pretutindeni, oricand.
Da, este adevarat. Lui ii trbuie limite. Lui ii trebuie un buton de oprire, unul de pornire si alte doua perpendiculare pe inainte si inapoi. Intr-un fel, ele exista, dar rebelul din el ranjeste sfidator acestor porunci. "Credeti ca ma puteti opri?" Nu. Si oricat am crede si noi stim ca e de neoprit. Ma urmareste la fiecare pas, ca o umbra, imi numara pasii, la fel si expiratiile. Ii simt respiratia pe sira spinarii, dar continui sa-l ignor stiind ca nu va pleca. Niciodata. Nimeni nu-l vede, nimeni nu-l simte, caci numai el ne poate controla soarta. El este liber; este libertatea insasi, dar ne-o limiteaza noua.
Indepartandu-ma de soare il invoc pe Cronos, marioneta lui, rugandu-l cu ardoare sa-l opreasca, doar pentru un ceas ori doua, sa-mi dea ragaz sa indrept o greseala, pe care, fie ca vreau, fie ca nu, el tot ma convinge sa o repet.Zeul, vine si pleaca, ii este peste puteri sa-l convinga pe stapan sa-mi ingaduie sa hoinaresc prin timp un minut macar.
Plimbandu-ma in continuu prin zapada, cautand harta spre nesfarsitul timp, noaptea s-a lasat peste prezenta mea o data cu furtuna apriga menita sa-mi biciuiasca obrajii cu fulgi lamelati, metalizati. Parca din piele ieseau firicele subtiri de sange fierbinte prelingandu-se o data cu durerea... cu amintirile...
Plimbandu-ma pe sub copacii tremuratori nu auzeam decat vuietul asurzitor al vantului si propria voce cantand incet, surd. Cu radacinile taiate, cu aripile jupuite, cu inima impietrita, revarsam durere in aura mea, plangeam, iar lacrimile inghetau imediat, ciobindu-se de coltul buzelor mele care continuau sa ingane tainic cantecul iubirii noastre distruse, sfaramate de coltii ascutiti ai iadului. In jurul meu vedeam numai umbre tenebroase care se apropiau pe nesimtite de jugulara mea voind probabil sa-mi soarba si ultima picatura amara ce-mi ramasese din viata.
Apare un zeu pe care viscolul nu-l atinge, ranjind cu ura, aratandu-mi ca nu-l pot invinge, convinge sau ignora. Parca era acolo soptind insuportabil: "Sunt aici! Nu te preface ca nu sti ca eu exist, nu te preface ca nu ma cunosti ori ca nu ne-am mai intalnit pana acum. Uita! Mi-ai vandut amaratul tau suflet pe care il pot tortura cat vreau! Ai vrut un minut, nu-ti dai seama, dar l-ai primit si l-ai irosit in van, plimbandu-te. Doar nu credeai ca el va fi aici, pe viscolul asta. Doar nu credeai ca il vei intalni tocmai aici." Plecam privirea suspinand amar. Stiam ca el aude totul, vede totul si stie ce simt. Poate... " Nu iti dai seama, nu? Gresesti cand spui ca nu il voi intalni. Nu sti pe cine voiam sa intalnesc. Nu sti, ca acel cineva esti tu. Esti tu, rebelul intoxicat de rautate si de ura. Dar inima mea bate cu putere atunci cand iti simt rasuflarea in apropiere. Te-am intalnit. In acelasi timp mi-am vandut tie sufletul care acum poate tine companie inimii care oricum iti apartinea deja. Toate astea doar pentru a avea curajul sa-ti spun asta. Sa-ti spun ca te iubesc."
Ma privea rece... sec. Viscolul devenea din ce in ce mai furios, iar lacrimile inghetau ca niste turturi direct pe gene, fara sa mai ajunga nicaieri. Un suras rautacios i s-a ivit pe buze apoi implanta un cutit direct in inima mea faramitata, fara pic de mila. Fara sa-i pese macar. Ochii iradiati de moarte, ii straluceau atat de intens ca si cand ar fi fost de sticla. Aratandu-mi ranjetul sau malefic a smuls cutitul din pieptul meu. Il priveam... supusa de parca mi-ar fi implinit cea din urma dorinta. I-am atins pentru prima si ultima data mana lui cu piele fina, manjita de sange. El m-a indepartat agresiv.
M-a ucis cu privirea lasandu-ma sa zac in zapada improscata cu sange. "Fara resentimente." spunea razand diabolic. " Iubirea ta e oarba si ai pierdut-o deodata cu viata. Adio, greseala a naturii. Adio, cadavru manipulat. Adio.... dragostea mea." a adaugat miscat pierzandu-si rautatea din ochii si suspinand profund ca un regret. " Timpul tau s-a scurs."
Priveam prin ochii mei de sticla cum pasii lui se indreapta spre alte zari. Zorile se ridicau la orizontul inghetat, viscolul se stingea... se stingea... se stingea...
Modificat de Nana707:) (acum 13 ani)
_______________________________________
i'm not afraid to walk this world alone
|
|
