sweet_anime_best_anime
Bun venit pe forum! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
sweet_anime_best_anime | Reguli | Inregistrare | Login

POZE SWEET_ANIME_BEST_ANIME

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
ramona23 Profile
Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
24 - 52 ani
sweet_anime_best_anime / Povestile noastre / O povest simpla Moderat de ☆ღ Kikkyo ☆ღ, Joanna, Spy_may, °•.♥.•°Rosette°•.♥.•°
Autor
Mesaj Pagini: 1
Yondaime
Vizitator
Cap I - Prima frunza

   Si se ridica silentios din pat, se apropie de geam si privi afara. Prima frunza de septembrie cazu si, odata cu ea, prima zi de scoala. Ofta trist, apoi isi adanci capul in palme si incepu sa planga. Nu suporta sa stie ca totul a trecut asa de repede, ca trebuia sa se intoarca la scoala si sa il revada. De ce nu putea pur si simplu sa se mute la alta scoala si sa scape ? Poate din cauza faptului ca in Liceul Kanagawa se aflau prietenii ei cei mai apropiati ? Sau din cauza faptului ca, desi o durea sa stie ca el este acolo si nu o observa, vrea sa ii vada chipul mereu si mereu ?
   Strigatul mamei ei o trezi din visare. Da... Era prima zi de scoala din clasa a X-a, iar ea trebuia sa fie in curte in aproximativ o jumatate de ora. Dar nu ii pasa. Niciodata nu ii pasase unde este si cand este, pentru ea mereu conta cu cine este. Si de aceasta data, trebuia sa astepte sa vina Sango sa o ia de acasa pentru a putea merge impreuna la deschidere.
-   Kagome~chan ! Imbraca-te si coboara ! In curand va ajunge Sango si tu inca nu ai mancat.
   Bruneta ofta trist. Vroia sa mai ramana inca un pic in tacere, sa se piarda in propria imaginatie si sa fie cu el macar pemtru ultima oara inainte de a reveni cu picioarele pe pamant si a-l vedea pe adevaratul el.
-   Vin acum, mama !
   Uniforma ei era asezata pe umeras si atarnata de manerul dulapului, ca intotdeauna. Era deja obisnuita. Se trezea mereu tarziu, trebuia sa se iombrace, sa coboare repede sa manance caci Sango putea sa apara in orice clipa. Scapa de pijamalele atat de comode in care obisnuia sa stea toata ziua pe timpul vacantei, apoi isi lua fustita verde si bluza cu maneca lunga si se pieptana. Avea un par atat de frumos... Toata lumea o intreba daca se da cu spuma sau altceva, dar era natural. Ei nu ii placeau varfurile ondulate si suvitele rebele, prefera sa aiba parul drept sau macar sa stea intr-un singur fel. Dar mereu era ciufulita si cu parul incurcat. Ochii ei ii placeau cel mai mult. Uneori statea pe scaun in fata oglinzii si admira intensitatea culorii lor. Avea ochii caprui, ca ai tatalui sau. Nu il mai vazuse de mult timp, el plecase sa lucreze in alt oras si se intorsese doar de cateva ori. Parintii ei nu erau despartiti, dar locuiau cu serviciul in oarse diferite.
   Mai privi odata pe geam, apoi ochii ii cazura asupra ceasului care mereu uita sa si-l puna la mana.
-   E deja fara un sfert ?!
   Panicata, cobori in fuga scarile, isi lua ghiozdanul pe care il lasase in sufragerie cu o seara in urma si o zbughi pe usa. Eident, nu inainte sa se incalte. Sango o astepta in fata portii de la altar.
-   Iar te-ai trezit tarziu ?
   Sango era mereu bine dispusa, ii zambea chiar si atunci cand era suparata. Kagome incercase sa semene cu ea din acest punct de vedere, dar nu putea sa nu isi arate sentimentele. Cand era trista se putea observa.
-   Da... Ca intotdeauna.
   Lasa capul in jos si ofta. In curand avea sa ii revada chipul, iar ranile cele aproape vindecate vor durea mai rau decat inainte.
-   Cum poti sa fii asa de binedispusa mereu, Sango~chan ?
-   Ah ! ofta prietena ei. Te gandesti la el, nu-i asa ?
   Ele erau prietene de mici. Se cunosteau foarte bine, atat de bine incat puteau sa isi dea seama ce are cealalta pe suflet.
-   Ma citesti atat de bine !
   Ii zambi trist. Nu mai era mult pana in curtea scolii, nu mai era mult pana cand avea sa il revada. Nu mai erau decat...
-   Hei !
   Tresari. Din spatele lor se ivira doua siluete de baieti, unul inalt, cu parul nu foarte lung, prins intr-o coada mica, cu cercei in ureche. Avea parul negru si ochii albastrii. Parea un tip foarte simpatic, acel baiat de care toate fetele s-ar indragosti.
-   Buna dimineata !
   Si mai era si Inuyasha. Acel tip de baiat mai mereu morocanos, care este pus mereu pe harta, dar care are un sulfet bun, desi nu vrea sa arate asta. Mereu poarta sapca pe cap, poate pentru ca parul lui lung si negru sta mai bine asa. Kagome mereu admirase ochii lui negrii, pareau ca ascund ceva.
-   Neata, Kagome !
pus acum 16 ani
   
Yondaime
Vizitator
Cap II - Un nou inceput

   Se poate spune ca viata ei era destul de ciudata. Mereu i se intamplau lucrurile de care se temea cel mai tare si niciodata dorintele ei nu deveneau realitate. Un mod destul de bizar de a trai viata, dar era obisnuita. Fusese mereu cea de-a doua optiune in toate privintele. Mereu fratele ei, Souta, era cel mai rasfatat si i se faceau toate poftele, mereu fusese a doua fata invitata la bal de catre toti baietii. Toti o salutau prima data pe Sango si apoi pe ea, dar acest lucru chiar nu o deranja, atata timp cat stia ca pe prietena ei o face sa se simta bine.
   De fapt, exista o singura exceptie in intreaga sa viata in care era pe primul loc. De vreme ce Sango era orfana, il avea doar pe fratele ei care plecase la un internat in strainantate si nu prea vorbea cu el des, Kagome era mereu ajutorul ei si persoana de care se preocupa cel mai tare. Venea sa o ia sa mearga la scoala, dormea la ea atunci cand familia era plecata in excursii, u sustinea intotdeauna atunci cand se simtea rau sau suferea.
-   Buna dimineata, Inuyasha...
   Lasa capul in jos. Nu suporta sa ii intalneasca privirea, sa vada in ochii lui sentimentele profunde de prietenie pe care i le purta. Inuyasha niciodata nu o iubise. El era indragostit de una dintre fetele din clasa a XI-a, Kikyo. Erau impreuna de cand el incepuse liceul. Adevarul este ca Inuyasha o iubise mereu in secret pe aceasta misterioasa Kikyo, dar nu avusese curajul sa faca primul pas. Ea vorbise cu el la inceputul anului trecut. Atunci s-a aflat ca dragostea lor era reala, fusese acolo, asteptand sa vina momentul perfect pentru a iesi la iveala.
   Deci, Inuyasha era indragostit si avea si iubita. Kagome putea sa accepte asta daca stia ca macar putin, in adancul sufletului lui, existau urme de sentimente pentru ea. Dar in inima lui nu mai era loc pentru altcineva in afara de Kikyo. Asta durea cel mai tare pentru Kagome, sa stie ca in ochii celui care o iubeste, ea nu este decat o amica apropiata.
-   Ce faceti baieti, ne spionati ?
   Sango incepu sa rada. Era mereu bine dispusa, indiferent de situatia in care se afla. Ei ii era de ajuns sa stie ca prietenii ei sunt bine, nu mai avea nevoie de alte motive de bucurie.
-   Nu, doar vroiam sa ascultam ce vorbiti...
   Miroku era destul de obsedat de posteriorul lui Sango. Il mangaia de cate ori avea ocazia, desi stia ca se alege cu o palma zdravana peste fata. Satena nu era genul de fata care sa permite baietilor sa faca asa ceva doar pentru a fi mai placuta de ei. Prefera sa nu aiba niciun prieten si sa sufere dupa persoana de care era indragostita decat sa isi piarda demnitatea. Lui Kagome ii placea gandirea prietenei ei. De fapt, in multe dintre situatii o lua pe Sango ca si model.
-   Si vrei sa credem asta ?
   Kagome incepu sa chicoteasca. In multe privinte, viata putea sa fie frumoasa. O avea pe prietena ei cea mai buna alaturi mereu, se intelegea bine cu majoritatea baietilor din clasa si uneori mergea la plimbare sau la cumparaturi cu fetele din alti ani. Probabil ca din cauza ca avea parte de atatea mici bucurii, trebuia sa suporte si aceasta durere. Dar oare chiar Inuyasha era indiferent ? Adica, uneoi il surprindea in ore uitandu-se la ea cu multa dragoste si mereu o apara de cei ce se legau de ea. Nu... Poate era din cauza faptului ca ea semana foarte mult cu Kikyo. De fapt, erau aproape ca doua picaturi de apa, doar ca aveau alte coafuri.
-   Ma gandeam si eu...
   Sango ofta. Nu intelegea de ce mereu trebuia sa suporte ca Miroku sa o trateze asa. Ridica privirea si se intoarse spre baiat cu o viteza uimitoare, caci in urmatoarele clipe, pe fata lui se putea deslusi urma unei palme. Era evident, probabil Miroku ii mangaiase din nou posteriorul...
-   Sango~chan...
   Bruneta isi dadu seama abia mai tarziu de fapta colegului sau imatur, asa cum il numea prietena ei cea mai buna. Se facu putin timp liniste intre ei, desi isi continuara drumul. Totusi, nu se stie de la cine a pornit rasul, caci toti si-au aratat starea vesela de spirit pe care o aveau.
   In curand avea sa inceapa scoala. Ii vor revedea colegii, vor relua vechile activitati si vor pleca in cautarea unor noi aventuri. Ce altceva isi mai puteau dori ? Poate un iaht de lux cu care sa plece in insulele Fiji, dar asta se rezolva imediat. Cu totii stiau ca tatal lui Inuyasha ii lasase mostenire cel mai bun iaht al sau, de fapt, unul dintre cele doua, caci celalalt ii revenise lui Sesshomaru, fratele mai mare al baiatului.
   Toti elevii erau adunati in curtea scolii pentru a asculta ce avea de spus doamna Kaede, directoarea liceului. Era o femeie in varsta, dar foarte respectata datorita bunavointei fata de toti cei care invatau acolo. Incepu sa le vorbeasca despre noul an pe care il incep, noua etapa din viata lor pe care o vor parcurge cu totii pe cont propriu si, totusi, alaturi de colegii lor. Caci se stie ca nu sunt singuri, au o clasa intreaga alaturi, au o a doua familie.
   Si, intr-adevar, avea dreptate. Nu aveau nevoie de cine stie ce lucruri marete, caci puteau sa conteze pe dragostea de familie care si-o impartaseau. Atata timp cat erau impreuna, nu se puteau simti singuri.
Clopotelul suna, iar oti se grabira sa ajunga in clasele lor. Sango fugea in fata dupa Miroku si Inuyasha, tinand-o pe Kagome de mana. Zambea. Si cei doi baieti zambeau. Kagome ii privea mirata. Oare de ce erau asa de fericiti ? Dar ea stia deja asta. Pentru ca erau cu totii impreuna, la bine si la rau, ca intr-o micuta a treia familie. Nu aveau nevoie de altcineva, se aveau pe ei. Incepu sa zambeasca si ea. Da... Se aveau unul pe celalalt, ca fratii si surorile. Erau impreuna la inceputul acestei noi etape din viata lor, clasa a X-a.
pus acum 16 ani
   
Yondaime
Vizitator
Cap iii - Iubita posesiva

   Orele treceau ca toate orele, greu, iar pauzele durau mai putin atunci cand trebuiau sa vina din nou orele. De ce trebuia sa fie asa de greu sa mergi la scoala ? Uneori ii era asa de somn incat ii venea sa puna capul pe banca si sa se culce. Dar mai apoi strigatul profesoarei o trezea din somnul cel frumos si trebuia sa mearga la tabla - nu stia nimic... Cand era in clasele primare invata foarte bine, niciodata nu avusese probleme cu invatatorul si luase cele mai bune note. Cand trecuse la gimnaziu, totul devenise mai greu. Notele mari se luau mai greu si avea tot mai multe teme de facut. Invata pe rupte si era foarte stresata. Cand a venit liceul, a luat-o mai usor. Incepuse chiar sa se obisnuiasca sa ia 8 si 9 si se bucura mai mult cand lua 10. Probabil ca asta i-ar fi trebuit de mult timp – sa aiba parte de micile bucurii ale vietii. Acum se simtea mult mai bine.
   Clopotelul suna iar. Strigatul de libertate al elevilor rasuna in toata scoala, semn ca era pauza mare. Toti iesira in fuga pe holuri si o luara in jos pe scari, ingramadindu-se la coada la cantina. Kagome si Sango nu se sinchiseau, isi luau mancare de dimineata in drum spre scoala si ramaneau in clasa sa manance.
-   Asa ceva este imposibil !
   Strigatul lui Sango se auzi in toata clasa, care era destul de goala. Kagome tresari, speriata. Credea ca iar i se intamplase ceva prietenei ei, dar fu destul de deranjata cand afla ca Inuyasha si Miroku isi luasera si ei mancare la pachet.
-   Sango~chan ! M-ai trezit din visare...
   Toti incepura sa rada. Desi nu vroia, bruneta era uneori amuzanta. Chiar prin faptul ca era ea insasi ii facea pe ceilalti sa rada, ceea ce o facea sa fie imbufnata.
-   Nu mai radeti ! O sa vedeti si voi cum este sa visezi la cineva si sa te trezeasca...
   Dar realiza imediat ce spunea si isi dadu o palma peste gura. Sango si Miroku se apropiara de ea de parca ar fi vrut sa o devoreze, aveau privirile infricosatoare, urmareau ceva.
-   La cine visai ?
   Bomba cazuse. Acum tot ce mai era de facut era sa o opreasca din explodat. Daca nu taia la timp firul rosu... Boom !
-   Aaa... La Souta... Da,da ! La souta, era foarte trist azi de dimineata. Cred ca s-a despartit de Hitomi.
   Sango si Miroku pareau dezamagiti. Satena spera ca va afla numele unei noi iubiri, desi era destul de imposibil sa il uite pe Inuyasha, iar Miroku vroia sa auda ce vrea orice baiat sa auda – ca (,) Kagome era indragostita de el.
-   Kagome ! Lasa visatul si gandeste-te cum sa facem tema la matematica...
   Lui Inuyasha nu ii pasa de ea, ca intotdeauna. Se obisnuise deja cu indiferenta lui, desi o durea pana in strafundul sufletului. Mereu incercase sa fie puternica, sa nu arate ce simte atunci cand era tratata cu nepasare, dar deja se saturase. Nu mai putea lupta cu atata indarjire ca inainte, pur si simplu obosise. Lasa capul in jos. In acel moment, tot ce mai putea simti era lacrima amara ce ii brazda chipul alb de portelan. Da, in sfarsit putea sa arate ce simte, intr-un final putea fi libera.
   Dar nu se gandise la faptul ca Inuyasha era sensibil la lacrimi. Veni repede la ea si ii puse mainile pe umeri, incercand sa o imbarbateze. Adevarul era ca nu stia de ce Kagome plange, dar in mintea sa deplasata, probabil se gandea ca fata nu stia sa faca tema la matematica. ... Dar singurul moment in care Inuyasha fusese afectuos cu ea se termina brusc, fiind intrerupt de venirea lui Kikyo.
-   Inuyasha !
   Veni in fuga la el si il saruta, de fata cu toti. El nu stia ce sa faca, dar in ochii lui se vedea acea sclipire, stralucirea dragostei. O imbratisa dragastos, iar ea ii raspunse, dar privirea ei era atintita asupra lui Kagome. Se uita la ea plina de ura, de parca ar fi vrut sa arunce cu fulgere in ea in acel moment. Kagome se sperie, nu ii placea sa fie privita asa, mai ales ca dupa expresia fetei lui Kikyo, era un avertisment ca va suporta consecintele. Atat ii mai lipsea...


************************************************

   Simti o palma grea cum ii atinse fata, apoi isi pierdu cunostiinta. Mai bine, deoarece nu putea simti impactul cu podeaua rece din marmura a holului. Nu auzea nimic. Murise ? Se poate sa se fi lovit la cap in cadere si sa treaca in Rai, daca putea ajunge acolo. Dar nu, se pare ca era vie, deoarece cineva o striga constant, parca incercand sa o trezeasca.
   Deschise ochii.
   Vazu o fata, da, avea parul lung si brunet si ochii mari, caprui. Era ea. Da, totul fusese doar un vis si acum ea trebuia sa se trezeasca si sa mearga la scoala. Avea oglinda in fata.
   Dar nu.
   Nu era ea in oglinda, era acea fata care o bantuia chiar si in vise, era reflectia ei, dar sub o forma malefica. Era Kikyo, cea care incercase sa o pedepseasca pentru ca se apropiase poate prea mult de Inuyasha. Ii auzea vocea groasa, parca de demon, cum ii striga numele. Apoi simti o durere puternica de cap. Una dintre insotitoarele lui Kikyo o ridica de par.
-   Ti-am spus sa nu te mai apropii de Inuyasha ! El este al meu !
   Parca scapase de la nebuni. Se vedea ca are o obsesie cam ciudata pentru baiatul cu pricina. Kagome incerca sa isi revina si sa ii vorbeasca, dar primi o palma peste celalalt obraz si simti sum isi pierde echilibrul. De data aceasta nu mai avu acelasi noroc sa isi piarda cunostiinta, se izbi direct de podea. Probabil va ajunge acasa mai tarziu azi, iar Sango o va astepta in fata scolii si se va supara.
Inchise ochii. Aceea sigur nu era ziua ei norocoasa...
pus acum 16 ani
   
Yondaime
Vizitator
Cap IV - Cicatricea

   Inainte sa fie batuta de Kikyo si de prietenele ei ingamfate, totul era in negura. Tot ce stia era ca il vazuse pe Inuyasha sarutandu-si iubita si clopotelul sunase, apoi se asezase in banca. Pesemne adormise si bruneta cea diabolica venise si o dusese pana in hol, undeva mai retras. Nu stia sigur ce s-a intamplat, dar Kikyo o trezise si de cum deschisese ochii, vazuse palma care o lovise peste fata si o aruncase la pamant. Exista o mare posibilitate sa isi fi pierdut cunostiinta atunci din cauza ca nici nu se dezmeticise bine.
   In concluzie, de acum in colo era de asteptat sa nu stea la mai mult de douazeci si cinci de kilometri distanta de Inuyasha, desi era aproape imposibil deoarece ei erau prieteni de mici, chiar de cand bruneta incepuse sa sufere pentru el. Probabil aveau in jur de zece sau unsprezece ani cand se intalnisera pentru prima data. Isi amintea totul ca si cum ar fi fost ziua trecuta, desi timpul isi pusese amprenta pe ei si pe tot ce ii inconjoara. Se schimbasera din punct de vedere fizic, iar personalitatile lor erau din ce in ce mai indepartate de cele pe care le avusesera cu ani in urma. Probabil, daca cineva i-ar vedea acum, nu i-ar recunoaste.

*FlashBack*

   Ea lua metroul intotdeauna, dar azi avusese ghinionul ca sa se prabuseasca o parte din tunel si metroul care ii trebuia ei nu circula. Spre ghinionul ei si mai mare, casa se afla cam la un kilometru de scoala si nu era de mers pe jos o distanta asa de mare, mai ales ca avea multe teme de facut pentru data viitoare si trebuia sa se apuce cat mai curand. Era in clasa a IV-a, intr-una dintre acele perioade in care invata inca bine si era premianta, deci nu putea sa riste sa intarzie acasa.
   Se hotari sa ia tramvaiul, dar pana la statie avea de mers ceva pe jos. Isi lua ghiozdanul in spate si se grabi sa iasa din clasa ca sa ajunga la timp acasa. Desigur, primii o suta de metri alerga, apoi pasii devenira din ce in ce mai rari pana cand ajunse sa se plimbe. Era destul de obositor sa locuiesti in Tokyo, dar avea si avantajele ei.
   Printre acestea, se afla si faptul ca de obicei era multa lume pe strada si nu putea sa pateasca ceva la ora la care circula ea de obicei. In cel mai rau caz ar fugi dupa ea si la colt l-ar opri un batran sau o batranica si l-ar lua la trei pazeste, timp in care bruneta ar putea sa isi vada de drum. Dar aceasta zi era diferita. Parca oamenii fusesera inghititi de pamant si era singura. Probabil de aceea vazu un baiat cam de varsta ei trecand repede pe langa ea si uitandu-se in spate, ca mai apoi sa fuga cativa barbati dupa acel baiat. Kagome nu apucase sa il vada bine, dar distinsese ochii sai si parul negru ca taciunele si privirea lui fugara. Cine era el ? Avea sa afle in curand.
   De fapt, acest curand era reprezentat chiar de urmatoarele minute in care baiatul sari de pe aleea dintre doua blocuri exact in fata fetei. Se opri putin sa isi traga rasuflarea, apoi o privi si ii zise politicos :
-   Imi pare rau daca te-am speriat, dar abia am reusit sa scap de acei barbati.
   Pe acea vreme, el inca mai vorbea politicos si saluta pe toata lumea si isi cerea scuze. Cu timpul, a degenerat rau de tot si a ajuns sa mormaie in loc sa salute, sa devina bosumflat atunci cad trebuia sa isi ceara scuze si sa devina din ce in ce mai nepoliticos.
-   Nu face nimic, dar de ce te urmareau acei barbati ?
   Nu ii venea sa creada ca tocmai intrebase un necunoscut de ce era urmarit de o banda de oameni imbracati in negru. Se putea ca baiatul din fata ei, imbracat intr-o uniforma ingrijita de scoala, cu parul pieptanat atent sa fi fost de fapt un hot care astepta sa o fure si pe ea.
-   Fratele meu mai mare a avut cateva probleme cu ei si s-au gandit ca cel mai bun mod de a se razbuna ar fi sa imi faca rau. Desigur, a fost o strategie gresita, caci lui Sesshomaru nici macar nu ii pasa de mine.
Baiatul devenise dintr-odata serios, se vedea ca tratamentul fratelui sau mai mare il ranea, dar ca, la fel ca si orice alt baiat, vroia sa fie dur.
-   Am inteles... Apropo, eu sunt Kagome.
   Ii zambi plina de bunavointa si ii intinse mana. Prima data, baiatul nu stiu cum sa reactioneze, probabil nu i se mai intamplase ca o fata sa i se prezinte, dar in urmatoarele clipe ii zambi si el si ii stranse mana.
-   Eu sunt Inuyasha.

*End of FlashBack*

   Si de atunci fusesera nedespartiti. Il cunoscuse pe Miroku, prietenul si vecinul lui Inuyasha care, mai tarziu, s-a alaturat gastii din care facea parte si Sango, evident, care ii era ca o sora. Totul fusese atat de minunat, mergeau impreuna la filme, la petreceri si chiar ieseau in oras doar ei doi, ca la o intalnire. Bruneta se simtea atat de bine in compania baiatului, dar visul cel frumos a fost inlocuit de un cosmar atunci cand Kikyo si-a facut aparitia in vietile lor.
   Kagome statea uneori si privea in oglinda ochii ei caprui si isi amintea de privirea lui atunci cand se cunoscusera. Parca ochii ii luceau intr-un fel anume si zambetul lui, atat de misterios si de dulce, in acelasi timp, o fascinase.

*FlashBack*

   Dar fata isi aduse aminte imediat ca trebuia sa fie acasa in curand si pleca, dar nu inainte de a se asigura ca se vor revedea. Pe drumul spre tramvai, nu facuse decat sa ofteze si sa se gandeasca la Inuyasha. Atunci cand urcase in mijlocul de transport si observase ca era singura, prin minte ii trecura diverse ganduri. Daca soferul vedea ca este doar ea si mergea pe o alta ruta si o rapea ? Daca nu mai oprea tramvaiul pana nu primea rascumparare de la parintii ei ? Gandul ii zbura la diverse intamplari oribile, dar isi aminti din nou privirea lui si uita de tot.
   Intreg drumul cu tramvaiul fusese linistit si Kagome ajunse cu bine acasa, bucuroasa ca avea ceva de facut pentru a-si distrage atentia de la baiatul misterios de dupa scoala. Aveau sa se mai vada ?

*End of FlashBack*

   Pe vremea aceea nu stia ca Inuyasha avea sa joace un rol important in viata ei si ca din cauza unui prieten foarte bun si apropiat pe care il cunoscuse din intamplare, avea sa sufere atat de mult. Nu numai corpul ii era ranit, ci si sufletul, iar aceasta rana se vindeca mult mai greu decat cea trupeasca, iar cicatricea era eterna.
pus acum 16 ani
   
Yondaime
Vizitator
Cap V - Idei noi

   Totul era atat de confuz uneori, ea stia ca nu isi doreste mai mult decat sa poata sa fie aproape de el in momentele bune si cele rele, sa se distreze si sa fie ca fratii, la fel ca inainte. Dar de cand Kikyo aparuse, Kagome fusese eclipsata de stralucirea si splendoarea ei, nici chiar prajiturelele dulci facute de ea care Inuyasha pur si simplu le adora nu mai erau bune atunci cand avea ocazia sa iasa cu iubita lui la cofetarie. Pur si simplu nu stia ce sa mai faca. Iubita posesiva, domnisoara fantastica Kikyo, nici nu ii mai permitea sa se apropie de el, nu o vroia nici ca si cumnata, dar nici ca si rivala. De aceea se hotarase poate sa ii dea o lectie zdravana, sa tina minte ca el ii era interzis.
   Asa ca in urmatoarele zile, bruneta s-a hotarat sa se tina departe de el. Nu de alta, dar vanataile provocate de la infruntare cu Kikyo inca o mai dureau si chiar nu vroia sa capete altele, poate si mai ingrozitoare de data aceasta. Si, pana la urma, ce pierdea ? Oricum, nu putea sa vorbeasca cu el mai mult de „Salut” sau „Si ce-ai facut ieri seara ?” pentru ca pur si simplu nu aveau timp, si uneori nici chef. Dupa ce fiecare ora plictisitoare trecea, toata clasa era atat de adormita, incat nu stiau nici macar daca au dormit in timpul cursurilor sau pur si simplu au facut pe mumiile fara creier. Unii nici nu prea aveau creier, clasa lor era nebuna, nu aveau ce-i face, dar aceasta era unul dintre celelalte multe aspecte din viata ei. Pe langa faptul ca avea o prietena mereu binedispusa, care uneori dadea pe afara de atata binevointa, un prieten care prefera sa ii atinga posteriorul in loc sa o invite in oras, un prieten de care era indragostita si care avea o iubita posesiva de la care manca bataie, de fiecare data cand ajungea acasa dadea de micul parazit al familiei, Souta, fratele ei mai mic.
-   Surioara, Kagome, vino sa vezi ce am facut !
-   Nu acum, Souta, sunt prea obosita sa iti ascult tampeniile, spuse ea, cu un aer usor plictisit.
   Mereu cand auzea replica asta, stia ca fratele ei probabil vroia sa ii arate ce alti monstrii a mai desenat sau ce joc video si-a cumparat, dar de aceasta data, baiatul iesi din sufragerie, imbracat intr-un costum cu cravata rosie.
-   Souta, de unde ai costumul ? Si de ce il porti ?!
   Fratele ei mai mic incepu sa ii povesteasca despre faptul ca parintii lui Hitomi, iubita – iubita ! – lui, ii spusesera ca aveau de gand sa il ia la o piesa de teatru. De fapt, Souta avea abia doisprezece ani, dar isi intalnise, cel mai probabil, mare dragoste. Hitomi era una dintre fetele din scoala lui, din clasa cealalta. Se mutase de curand, iar Souta se indragostise absolut de ea de cand o vazuse. Dar numai cu ajutorul ei si al lui Inuyasha reusisera sa fie impreuna. Acum, parintii lui Hitomi vroiau sa il ia in oras, la o cina „in familie”.
-   Si cand mama glumea la telefon cu mama lui Hitomi ca vei face parte din familie, nu credeam ca vorbea serios !
-   Kagome, eu cred ca esti geloasa ca acel baiat nu se uita la tine.
-   Care baiat ?! intreba Kagome stupefiata.
   Se putea ca fratele ei mai mic si mai tont sa isi fi dat seama de sentimentele ei pentru Inuyasha ? Nu, asa ceva era imposibil. Se asigurase ca nu se observa ca, in fanteziile ei minunate, ea si Inuyasha mergeau impreuna pe o pajiste de flori si se sarutau, ca doi iubiti.
-   Acela baiat, Houjo.
   Si mai era si Houjo.
   Houjo era acel tip de baiat dulce, foarte dulce, care iti face cadouri si iti zambeste de fiecare data cand te vede, sperand sa aiba parte de o intalnire cu tine. Pana acum, nu il vazuse decat de vreo doua ori, la aniversarea de nastere a lui Sango. Satena invita mereu la petrecerea ei pe toti prietenii apropiati, care isi aduceau, la randul lor, prietenii apropiati cu ei. Atunci il cunoscuse pe Houjo. Era elev in clasa a XII-a in liceul Hokkaido, langa liceul unde invata ea. De prima data cand il intalnise, i se paruse un tip simpatic. A doua oara, el o invitase in oras, dar, din pacate, avea deja program pe toata saptamana.
-   Houjo...
   Kagome ramase cu numele lui pe buze, lasandu-si gandurile sa zboare spre el. Nici nu observa cand Souta se intoarse in sufragerie si se aseza la televizor, si cu atat mai putin pe mama sa, care tocmai se intorsese de la serviciu.
-   Kagome~chan ! Iar visezi ?
-   Mama !
   Se apropie de ea si o imbratisa. Ii placea asa de mult sa ii simta parfumul de mere si de scortisoara, ii amintea de iernile friguroase, cand se adunau toti in fata sobei si spuneau povesti de Craciun, cu o cana de ceai in mana si o patura pe spate. Ii placea sa isi aminteasca acele zile in care tatal ei isi lua liber de la serviciu pentru a putea petrece serile impreuna cu sotia si cei doi copii ai sai. Niciodata de cand el plecase, Kagome nu mai simtise acelasi gust in ceaiul de lamaie si musetel al mamei sale, parea mai amar.
   Urca repede in camera ei, isi arunca ghiozdanul greu pe pat si o suna pe Sango. Aceasta ramase foarte mirata, de obicei Kagome nu o suna imediat dupa scoala, dar asculta cu atentie ce avea prietena sa de zis.
-   Sango~chan, trebuie sa mai dai o petrecere in curand !
-   Ce ai patit, Kagome~chan ? Pari foarte entuziasmata.
-   Vreau sa il inviti pe acel baiat, Houjo. Vreau sa il revad.
   Prietena ei intelese pe loc unde batea bruneta. Se gandea  ca poate, daca ar fi iesit cu altcineva, si-ar fi luat gandul de la Inuyasha si s-ar putea si distra. Si, cine stie, poate chiar prindea drag de acest Houjo.
-   Este un lucru dificil ce imi ceri, bugetul meu este limitat, dar voi vedea ce pot face.
   Kohaku era mai mare decat Sango,dar plecase in strainatate cu bursa de studii. Era un elev premiant, de aceea a plecat in America, la Princeton. Lucra cu jumatate de norma si ii trimitea si lui Sango cativa bani prin posta. Si satena mai lucra din cand in cand, de obicei in timpul vacantelor, apoi aduna banii si ii punea la loc sigur petru restul anului.
-   Si... cu ce ocazie as putea da petrecerea ?
-   Mai este pana la ziua mea, mai este pana la ziua ta. Deci nu poate sa fie cu ocazie unei aniversari a zile de nastere.
-   In cat suntem ?
   Bruneta se uita pe calendar. Nu ii venea sa creada – luna octombrie era pe la sfarsit. Deja trecuse atata timp de la inceputul scolii ? Dar era prea absurd, aceasta luna jumatate paruse mai scurta.
-   Sango~chan, se apropie Halloween-ul !
   De mult nu mai participasera la o petrecere cu ocazia Halloweend-ului, si chiar de era dor de costumele amuzante si dovlecii zambareti. Vroiau sa revada felinarele colorate si confetti zburator in baloanele cu heliu.
-   Deci, Kagome~chan, sa incepa pregatirile de petrecere !
pus acum 16 ani
   
Yondaime
Vizitator
Cum este povestea pana acum ?
pus acum 16 ani
   
Yondaime
Vizitator
Mai departe nu stiu cum sa fac !
pus acum 16 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la