|
|
Maria din Nazaret sau Fecioara Maria (din ebraică Miryam מרים; n. aprox. 17 a.C. prob. în Ierusalim, Iudeea - d. aprox. 45 p.C. prob. în Efes, Asia Mică a fost, conform scrierilor Noului Testament, mama lui Iisus din Nazaret. Conform proto-Evangheliei după Iacob a fost fiica lui Ioachim şi Ana. Conform Noului Testament, în momentul conceperii lui Iisus Cristos, fapt ce i-a fost revelat de Arhanghelul Gavriil, ea era logodnica lui Iosif din Nazaret. În tradiţia creştină (ortodoxă, catolică, anglicană şi luterană, precum şi în cea musulmană, a rămas prin minune virgină în timpul conceperii şi naşterii lui Iisus.
Al treilea sinod ecumenic, ţinut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra învăţăturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie [1], a confirmat învăţătura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. Theotokos, "Născătoarea de Dumnezeu". Conform definiţiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a venit în lume şi mântuirea. Maria a fost denumită de aceea "noua Evă".
Icoană românească pe sticlă, reprezentând-o pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus.Venerarea Mariei ca fecioară joacă un rol important deopotrivă în bisericile ortodoxe, cea catolică, cea anglicană şi cele orientale. Un număr foarte mare de biserici şi catedrale îi poartă numele, inclusiv spre exemplu 70% din catedralele franceze.
Cuprins [ascunde]
1 Sărbătorile Maicii Domnului
2 Titlurile date Fecioarei Maria
2.1 Numele ei în alte limbi
3 Viaţa
3.1 Conform Noului Testament
3.2 Conform scrierilor şi tradiţiilor creştine de mai târziu
3.3 Fecioara Maria în surse necreştine
4 Doctrine legate de Maica Domnului
4.1 Concepţia imaculată (Neprihănita Zămislire)
5 Venerarea Fecioarei Maria
6 Note
7 Vezi şi
8 Legături externe
[modifică] Sărbătorile Maicii Domnului
Principala sărbătoare a Mariei este pe 15 august ("Sfânta Maria Mare", sărbătoare care se numeşte oficial în biserica romano-catolică "Ridicarea la Ceruri a Fecioarei Maria", iar în bisericile ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului". Recent biserica anglicană a introdus "Sărbătorirea Binecuvântatei Fecioare Maria" pe aceeaşi dată.
În plus, toate aceste biserici sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului ("Sfânta Maria Mică", pe 8 septembrie, iar pe 12 septembrie, în Biserica romano-catolică se sărbătoreşte Sfântul Nume al Mariei (aluzie la respectul datorat Maicii Sfinte şi încrederea în puterea invocării respectuoase a acestui Nume, ca semn de binecuvântare şi tărie în faţa ispitelor).
Pe 25 martie biserica catolică şi cele ortodoxe sărbătoresc Buna-Vestire, în timp ce cea anglicană sărbătoreşte Ridicarea Sa la Ceruri.
Bisericile ortodoxe, greco- şi romano-catolice sărbătoresc Intrarea în biserică a Maicii Domnului (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu) pe 21 noiembrie.
Biserica catolică mai sărbătoreşte Neprihănita Zămislire a Preasfintei Fecioare Maria pe 8 decembrie şi, după Conciliul al Doilea de la Vatican, a schimbat denumirea sărbătorii de 1 ianuarie din Tăierea împrejur în Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu, Regina păcii.
În evul mediu, în unele regiuni ale Europei de vest Adormirea şi Ridicarea la Ceruri se sărbătorea în ianuarie şi februarie.
Biserica anglicană mai sărbătoreşte Purificarea Sfintei Fecioare Maria pe 2 februarie.
Bisericile ortodoxe şi cele greco-catolice mai sărbătoresc:
Adunarea [credincioşilor în cinstea] Preasfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu pe 26 decembrie
Acoperământul Maicii Domnului pe 1 octombrie
Izvorul Tămăduirii în Vinerea luminată, adică vineri în Săptămâna luminată, de după Paşti
Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana pe 9 decembrie
Punerea în raclă a cinstitului veşmânt al Maicii Domnului la 2 iulie
Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului la 31 august.
De asemenea, atât catolicii şi cât şi ortodocşii serbează, în funcţie de ţară, regiune şi tradiţie, diverse apariţii sau icoane ale Maicii Domnului.
[modifică] Titlurile date Fecioarei Maria
Fecioara cu Pruncul. Pictură murală din catacombele timpurii, Roma, secolul 4.Titlurile cele mai des ascrise Fecioarei Maria sunt Maica Domnului (Our Lady, Notre Dame, Nuestra Seńora, Nossa Senhora, Madonna, numele după care ea este cunoscută cel mai des), Binecuvântata Fecioară Maria, Regina Cerurilor (Queen of Heaven, Regina Coeli) şi altele. Calităţile venerate prin ele sunt sumate în Troparul Maicii Domnului:
"Cuvine-se să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată, şi maica Dumnezeului nostru, ceea ce eşti mai cinstită decât Herumvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafiimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim."
Lucrările teologice se referă la termenul grec Theotokos şi echivalentele sale latine Deipara şi Dei genetrix, traduse ca Născătoare de Dumnezeu sau Purtătoarea de Dumnezeu. Acestea sunt utilizate pentru a accentua că fiul Mariei, Iisus Hristos, este Dumnezeu. Conciliul de la Efes susţine ca părinţii bisericii nu au ezitat să vorbească despre Fecioara Maria ca fiind Maica Domnului, condamnând doctrina Nestoriană, care ţinea că Maria a fost doar mama lui Iisus-omul, nu şi a lui Iisus-Dumnezeu.
[modifică] Numele ei în alte limbi
Numele Maria înseamnă "copil dorit". Altii interpreteaza numele ca insemnand „amărăciune” şi se pronumţă în ebraică Miryam מרים, în arabă Miryam sau Maryam مريم, în greaca Septuagintei Mariam Μαριάμ, sau Maria Μαρία, în etiopiană Māryām ማሪያም, în siriană Mart Maryam, în latina târzie Maria.
[modifică] Viaţa
[modifică] Conform Noului Testament
În Noul Testament se găsesc relativ puţine referinţe la Maria, iar dintre acestea cele mai numeroase în capitolul întâi al evangheliei după Luca. Acolo este menţionată ca tânără logodită. Conform evangheliei după Luca (Lc. 1,28), a fost vizitată de un înger, care a salutat-o cu cuvântul κεχαριτωμενη (participiu pasiv de la χαριτω, "plăcut", ceea ce a fost tradus prin "plină de har". După salutul îngerului, acesta i-a vestit că fără să cunoască bărbat, va da naştere unui fiu, care va fi Mesia aşteptat de popor.
Încrederea în Dumnezeu şi modestia Mariei sunt trăsături scoase în evidenţă în evanghelia după Luca, trăsături care au stat la baza venerării Mariei în mediile creştine de mai târziu.
Co ocazia prezentării pruncului Iisus în templul din Ierusalim, bătrânul Simeon i-a proorocit Mariei suferinţele pe care le va trăi (Luca 2,35). Doar evanghelia lui Ioan o menţionează pe Maria în mod expres ca martoră nemijocită a crucificării fiului ei. Ultima dată este evocată în cartea Faptele Apostolilor (1,14), ca făcând parte din grupul asupra căruia la Rusalii s-a coborât Duhul Sfânt.
[modifică] Conform scrierilor şi tradiţiilor creştine de mai târziu
[modifică] Fecioara Maria în surse necreştine
[modifică] Doctrine legate de Maica Domnului
În afară de credinţa în naşterea Domnului, care-i desparte pe creştini de necreştini, există câteva doctrini privitoare la fecioara Maria, care diferă de la o ramură a creştinismului la alta.
[modifică] Concepţia imaculată (Neprihănita Zămislire)
Dogmă a Bisericii Catolice din 1854 (papa Pius al IX-lea), Neprihănita Zămislire spune că Maica Domnului a fost fără de păcat încă din prima clipă a conceperii ei (neatinsă nici măcar de păcatul strămoşesc). Neprihănita Zămislire a Maicii Domnului este sărbătorită în Biserica Catolică anual pe 8 decembrie.
Bibliografie: Cf. Neprihănita Zămislire în Vieţile sfinţilor, vol. II, ed. ARCB, Bucureşti, 1982, la 8 decembrie; vezi şi 11 (apariţia Maicii Domnului de la Lourdes) respectiv 18 februarie (sf. Bernadeta Soubirous, fecioară, în Vieţile sfinţilor, vol. I, ed. ARCB, Bucureşti, 1982.
[modifică] Venerarea Fecioarei Maria
"Sfânta Fecioară Maria, ca una care s-a învrednicit de cinstea excepţională de a naşte cu trup pe Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii, este venerată în cultul ortodox ca cea dintâi şi cea mai mare dintre toţi sfinţii, fiind 'Mai cinstită decât heruvimii şi mai preamărită fără de asemănare decât serafimii" [2]. De aceea, cinstirea care se dă Mariei în creştinism (ortodox, catolic, anglican) se numeşte în termeni teologici iperdulie sau supravenerare (sau preacinstire) [3].
[modifică] Note
^ Nestorie susţinea că în fiinţa lui Hristos ar exista două persoane diferite: pe de-o parte persoana dumnezeiască a Logosului, pe de alta cea omenească. Astfel, Fecioara Maria nu ar fi născut pe Hristos-Dumnezeu, ci doar pe omul Hristos. Nestorianismul a fost condamnat ca erezie.
^ Ene Branişte, Liturgica generală, EIBM al BOR, Bucureşti, 1993, p. 186
^ Spre deosebire de cinstirea care se dă celorlalţi sfinţi şi care se numeşte simplu dulie sau venerare (cistire).
"Sfânta Fecioară Maria, ca una care s-a învrednicit de cinstea excepţională de a naşte cu trup pe Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii, este venerată în cultul ortodox ca cea dintâi şi cea mai mare dintre toţi sfinţii, fiind 'Mai cinstită decât heruvimii şi mai preamărită fără de asemănare decât serafimii" [2]. De aceea, cinstirea care se dă Mariei în creştinism (ortodox, catolic, anglican) se numeşte în termeni teologici iperdulie sau supravenerare (sau preacinstire) [3].
|
|
