|
|
"...Marea Unire din 1918 a fost si rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românesti. Măretia ei stă în faptul că desăvârsirea unitătii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii natiuni române, realizată într-un elan tâsnit cu putere din străfundurile constiintei unitătii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligentă politică remarcabilă spre telul dorit. [...]
Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revolutia din Rusia si destrămarea monarhiei austro-ungare. Rationamentul lor s-a înscris formulei traditionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania si Banatul,
victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruintă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putintă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...]
Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de vointă al natiunii române de a-si da armătura teritorial-institutională care este statul national.[...]
O necesitate istorică - natiunea trebuie să trăiască într-un stat national - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetentă, si, punând în miscare natiunea, i-a dat acea fortă uriasă ca peste toate adversitătile să dea viată aspiratiei sale: statul national."
Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român,
ed. Univers Enciclopedic, 1997, p. 301-302
ROMÂNIA ÎN 1918
27 Ianuarie - Se încheie la Brest-Litovsk Tratatul de pace dintre Austro-Ungaria si Ucraina.
18 Februarie - Se încheie la Brest-Litovsk Tratatul de pace dintre Rusia Sovietică si Germania.
5 Martie - Se semnează la Buftea (în apropiere de Bucuresti) Tratatul preliminar de pace între România si Puterile Centrale, pe baza căruia încep la Bucuresti, la 9 mart., tratativele în vederea încheierii păcii.
24 Aprilie - Tratatul de pace de la Bucuresti, dintre România, pe de o parte, si Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de altă parte. România era nevoită să cedeze Dobrogea, să accepte rectificări de frontieră în Carpati si să încheie conventii economice dezavantajoase pentru ea.
24 August - Se creează la Paris Consiliul National al Unitătii Române, având în conducere pe Take Ionescu (presedinte), Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu si Ioan Th. Florescu. Consiliul este recunoscut la 29 sept. de guvernul francez, la 23 oct. de guvernul SUA, la 29 oct. de guvernul englez, iar la 9 nov. de cel italian drept exponent al intereselor poporului român.
--------------------------------------------------------------------------------
UNIREA BASARABIEI CU REGATUL ROMÂN:
27 Martie - Sfatul tării de la Chisinău (capitala Basarabiei) hotăreste unirea Basarabiei cu România.
--------------------------------------------------------------------------------
UNIREA TRANSILVANIEI CU REGATUL ROMÂN:
29 Septembrie - Comitetul Executiv al Partidului National Român, întrunit la Oradea adoptă în unanimitate o declaratie redactată de Vasile Goldis prin care se dorea recunoasterea acestui for ca organ provizoriu de conducere al Transilvaniei. Se constituie un "Comitet de Actiune", cu sediul la Arad, avându-l presedinte pe Vasile Goldis.
3 Octombrie - Manifestul Împăratului Carol I de Habsburg - Către popoarele mele credincioase privind reorganizarea Austro-Ungariei într-o Federatie de sase state independente (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez si ucrainean).
3 Octombrie - Declaratia de răspuns a "Corpului voluntarilor transilvăneni si bucovineni", la manifestul lui Carol I de Habsburg, în care, acestia proclamă unirea teritoriilor lor cu Regatul României.
--------------------------------------------------------------------------------
MAREA UNIRE:
La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, deputatii decid în unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu România, cu păstrarea unei autonomii locale, pe baze democratice, cu egalitatea nationalitătilor si a religiilor. La Alba Iulia, asa cum fusese înainte si la Cernăuti, la 28 noiembrie, a fost, de fapt, un plebiscit al tuturor românilor din Austro-Ungaria. Tot la Alba Iulia, cu prilejul Adunării, se constituie Marele Consiliu National Român, format din 200 de membri alesi si 50 de membri cooptati. A doua zi, acest Consiliu numeste un guvern provizoriu, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu. Consiliul trimite o delegatie la Bucuresti, condusă de episcopul de Caransebes, Miron Cristea (viitorul patriarh al României), care, la 1/14 decembrie, înmânează regelui Ferdinand I declaratia de la Alba Iulia. La 11/24 decembrie, regele Ferdinand promulgă decretul de sanctionare a unirii (totodată si a Bucovinei si Basarabiei). Protestele guvernului Károlyi la Budapesta sunt inutile.
|
|
